Campania Ro 11
Celebrele mănăstiri bucovinene
Joi, 30 Aprilie 2009 22:37
Istoricii de artă compară valoarea artistică a picturilor de pe mânăstirile bucovinene cu aceea a operelor murale ale bisericilor renascentiste aflate în Italia. Prospeţimea culorilor frescelor vechi de jumătate de mileniu şi stilul în care au fost pictate scenele religioase de pe pereţii exteriori ai mănstirilor din nordul Moldovei atrag mii de turişti care vin pentru a vedea arta specifică Bucovinei. „Capela Sixtină a Estului”
Aflată la 40 de km de Suceava şi la 47 de km de Gura Humorului, mănăstirea Voroneţ are hramul Sfântul Gheorghe şi a fost atestată documentar pentru prima dată la 22 ianuarie 1472.
Turiştii rămân uimiţi de sentimentul pe care îl emană această construcţie nu prea mare, nici cu o arhitectură aparte faţă de celelalte mănăstiri bucovinene, dar ale cărei imagini zugrăvite de jur împrejur sunt atât de frumoase, de... adevărate, încât îi vrăjeşte atât pe specialiştii în artă, cât şi pe oamenii obişnuiţi. Numele celui care, la 1547, a supravegheat pictarea de către călugării zugravi a exteriorului Voroneţului este Grigore Roşca, un erudit teolog. Astfel, pe peretele de apus se află „Judecata de Apoi” considerată o capodoperă a artei universale. Artistul a pictat personajele religioase pe care le-a îmbrăcat în veşminte populare moldoveneşti, alăturându-le buciumul şi cobza, totul pe cerul „albastru de Voroneţ”, care a reuşit astfel să devină egal „roşului Tiţian” şi „verdelui Veronese”.
Mănăstirea marelui Ştefan
Locul în care îşi doarme somnul de veci iubitul şi viteazul domn moldovean se află la Putna.
Situată la 72 de km de Suceava, piatra de temelie a primei ctitorii a voievodului cel mare şi sfânt a fost pusă la un an după victoria de la Chilia (1465) şi a fost târnosită cu hramul Adormirea Maicii Domnului la 1469. În anii următori au fost ridicate turnuri şi ziduri de apărare, o casă domnească şi un turn al tezaurului, care poate fi văzut şi astăzi. Mănăstirea a fost afectată de incendii, năvăliri şi cutremure. De fiecare dată credinţa slujitorilor lui Dumnezeu a rămas însă la fel de puternică, aceştia reuşind să reconstruiască totul de la capăt.
Putna este şi locul de odihnă veşnică pentru familia domnitoare moldavă, alături de Ştefan cel Mare aici fiind înmormântaţi şi doamna Voichiţa, Bogdan al III-lea şi Ştefăniţă Vodă. Muzeul amenajat la Putna reuneşte o mare colecţie de obiecte aflate în patrimoniul cultural naţional, de la crucile de mână sculptate miniatural, la manuscrise, veşminte şi odoare bisericeşti. Cele mai renumite sunt icoana făcătoare de minuni adusă de Maria de Mangop de la Constantinopol şi craniul Sfântului Ierarh Ghenadie, ferecat în aur şi argint.
Mănăstirea Humor
Aflată la 41 de km de Suceava şi la 6 km de Gura Humorului, Mănăstirea Humor a fost ridicată pe la 1530 de Logofătul Toader Bubuioc şi de Anastasia, soţia lui. Elementele care o individualizează de celelalte mănăstiri bucovinene este că a fost întâia construită cu un pridvor deschis şi o încăpere la etaj denumită tainiţă, aflată pe camera mormintelor. Impresionante sunt bineînţeles frescele exterioare, realizate de Toma Zugravul la 1535.
Mănăstirea Moldoviţa
A fost ridicată de Petru Rareş în 1532 şi zugrăvită în 1537 cu acelaşi geniu artistic ca şi celelalte mănăstiri bucovinene. Se află la 94 km de Suceava şi 36 de km de Gura Humorului şi este apărată de ziduri înalte de cinci metri şi mărginite de turnuri. Mănăstirea are hramul Buna Vestire şi are pridvorul deschis, la fel ca Humor. În vremea lui Alexandru cel Bun aici se afla un important centru cultural, unde se copiau şi se împodobeau cărţi bisericeşti. Această activitate a continuat până în secolul al XIII-lea, când mânăstirea este desfiinţată. După 1934, redevine mânăstire de maici.
Mănăstirea Dragomirna
Un valoros monument bisericesc şi de artă religioasă este mănăstirea Dragomirna, aflată printre blândele obcine ale Bucovinei, la 12 km de Suceava, o vestită ctitorie a mitropolitului şi cărturarului Anastasie Grimca.
Complexul de artă medievală de la Dragomirna este compus din biserica mică sau a schitului, biserica mare, zidurile de apărare, vechea clădire a egumeniei, cele cinci turnuri, chiliile şi paraclisul. Nicolae Iorga vorbea despre frumuseţea fără pereche a Dragomirnei, despre măreţia ei şi despre impresia totală pe care o face asupra privitorilor.
