La pas prin Paris (I)

Scris de Silvia Mirea Miercuri, 14 Octombrie 2009 12:23

Sau cum am descoperit capitala Franţei în patru zile. Acesta este un mini-jurnal de călătorie al unei turiste mai mult virtuale, la prima ieşire de-adevăratelea în lumea mare. Am avut la dispoziţie patru zile şi patru nopţi pentru a vizita Parisul. Şi l-am vizitat, de m-au durut picioarele şi coloana vreo trei zile, şi după ce m-am întors acasă. Pentru că am considerat că un oraş de dimensiunea Parisului trebuie văzut mai mult pe jos, cu aparatul foto de gât, o hartă în buzunar şi rucsacul în spate. Şi nu-mi pare rău.

Primele impresii:

• Parisul e un Bucureşti un pic mai mare;
• Curăţenia nu e punctul lor forte, dar nu e praf deloc, asta pentru că spală rigolele în fiecare dimineaţă!
• Nu sunt multe maşini pe stradă, dar sunt enorm de multe biciclete şi scutere;
• Parizienii şi pariziencele get beget au ţinută, nu sunt graşi şi citesc în metrou cărţi, nu ziare!
• La fiecare colţ de stradă e o bulangerie (brutărie) şi/sau o cafenea!

Mulţi români, de vreo câteva secole încoace, au un vis: să meargă la Paris! Eu, recunosc, îmi doresc să merg în Germania, să văd ce respiră sau mănâncă nemţii, de le ies toate perfect! Oi ajunge şi acolo! Dar, dintr-o întâmplare (ieftinirea biletelor de avion prin primăvară, după câteva accidente aviatice plus criză financiară) am aflat brusc, că prin toamnă o sa plec la Paris! Şi uite-aşa am început prin a citi pe internet zeci de pagini şi de impresii ale celor care au mai fost prin acest oraş, cât şi pe site-urile oficiale ale diverselor obiective turistice care erau pe lista de "obligatoriu de văzut"! Socoteala de-acasă nu se potriveşte (aproape niciodată) cu cea din târg. Adică orele de stat la coadă la Louvre, la turnul lui Eiffel sau mai ştiu eu pe unde... s-au transformat în cel mult 15 minute. Sunt foarte bine organizate toate aceste puncte, lucrătorii cu publicul sunt foarte amabili, nu s-a strâmbat absolut nimeni la "frangleza" noastră, ştiu foarte bine cu toţii să-şi vândă marfa!

Prima zi pe malurile Senei
După aterizarea avionului pe aeroportul Charles de Gaulle (pe la ora 10.00 dimineaţa) am luat RER-ul, un fel de tren-metrou care face legătura dintre oraş şi marginea acestuia. Ulterior, ne-am transferat în metroul parizian, printr-o reţea de tuneluri şi pasaje în care ai impresia că te vei rătăci şi nu vei mai ieşi niciodată la suprafaţă, dar unde, datorită panourilor informative, a săgeţilor, a hărţilor din fiecare staţie şi din afara lor e imposibil să greşeşti drumul, poate doar dacă nu ştii să citeşti şi nu ai simţ de orientare deloc! După ce am lăsat bagajele la hotel, unde trebuia să ne cazăm după ora 14.30, am pornit la picior spre centru. Am mers pe străduţe liniştite, în cea mai mare parte cu magazine la parter şi locuinţe la etaje.

Primul obiectiv de atins a fost Catedrala Notre-Dame, aflată pe insula Cité (Île de la Cité), considerată inima Franţei, atât din punct de vedere geografic, cât şi spiritual! Emoţionantă întâlnire, deşi uşor afectată de marea de turişti veniţi din toate colţurile lumii pentru a vedea unul dintre cele mai cunoscute monumente ale Planetei. Odată ajunsă în faţa uriaşei construcţii nu ştiam la ce să mă uit mai întâi: la multitudinea de elemente decorative de pe faţada catedralei, la himerele de pe turnuri (care au rolul de a alunga spiritele rele) sau la spectacolul pe care îl oferă turiştii! De exemplu: imaginea unei ţigănci tinere (românce), cu un bilet în mână, care întreba în stânga şi în dreapta "Do you speak english?", mi-a amintit de romanul lui Victor Hugo, "Cocoşatul de la Notre-Dame".

Apoi am intrat în catedrală. Intrarea este liberă, iar toată lumea filmează, face poze, vociferează, îşi cumpără suveniruri sau candele de la chioşcurile din interior. Pe băncile din centrul bisericii, câţiva oameni, unii turişti, alţii localnici, încearcă să se reculeagă. Am încercat să fac la fel, să privesc ansamblul şi să ignor detaliile. Am reuşit pentru aproape un minut, uitându-mă în sus, la pietrele de pe bolta bisericii, la arcadele uriaşe şi gândindu-mă la cei care le-au aşezat acolo. Şi am simţit... emoţie... faţă de cei care au trăit, au suferit, au creat, au sperat... aici la Notre-Dame! Şi faţă de cel pentru care au creat acest monument, cel de acolo, de sus de tot...

M-am întors la realitatea turistului care vrea să vadă cât mai mult, să filmeze şi să fotografieze totul. Am înconjurat încet, privind şi dorind să ţin minte picturile uriaşe de pe pereţi, basoreliefurile, statuile, monumentele funerare, toate elementele care formează Notre-Dame. Apoi am ieşit şi am trecut iarăşi un pod peste Sena, pentru a pătrunde în Cartierul Latin.

Am trecut peste nenumărate poduri peste Sena, care este parcursă de foarte multe vaporaşe, marea majoritate destinate turiştilor, de dimineaţa până noaptea târziu. Pitoreşti şi desuete sunt şi cele ancorate la ţărm, unele restaurante, altele locuinţele unor romantici incurabili! Sâmbătă pe la miezul nopţii, pe unul dintre aceste vaporaşe proprietarul făcea un grătar, iar scânteiele săreau în jur într-o frumoasă feerie. Iar imediat în apropiere cobora pe Sena un alt vaporaş pe a cărui punte se desfăşura o nuntă, cu parizience în rochii de seară şi domni eleganţi, cu o mireasă albă care stătea la poză în aşa fel încât să intre şi turnul Eiffel în cadru, luminat anul acesta cu 20.000 de becuri aurii, care la miezul nopţii se sting şi se aprind ca într-un pom de Crăciun. Viaţă la Paris!

Notre-Dame de Paris

• Catedrala Notre-Dame este ridicată pentru cinstirea Fecioarei Maria şi se află pe Île de la Cité, în centru Parisului şi al Franţei;
• Fundaţia acestei catedrale a fost pusă la 1163 de către Papa Alexandru III;
• Generaţii întregi de muncitori au lucrat la această uriaşă construcţie timp de 170 de ani;
• În timpul revoluţiei din 1789 biserica a fost aproape distrusă, fiind refăcută între 1841 şi 1864;
• Astăzi, Notre-Dame are cea mai mare orgă din Franţa;
• Turiştii pot urca cele 387 de trepte din turnul de nord al catedralei pentru a vedea panorama Parisului;
• Sculptura fecioarei cu pruncul din interiorul catedralei datează din secolul al XIV-lea;
• De asemenea, se spune că la Notre-Dame se află coroana de spini şi o bucată din crucea lui Iisus.

La Tour Eiffel

• Simbolul Parisului a fost construit în 1889 cu ocazia Expoziţiei Universale;
• Având 320 de metri înălţime, era la acea vreme cea mai înaltă construcţie din lume, fiind depăşit abia în 1931 de Empire State Buiding din New York;
• Deşi pare fragil, turnul cântăreşte peste 10.000 de tone şi nu se înclină mai mult de 7 cm, la vânturi foarte puternice;
• Panorama observată de la nivelul al treilea se poate întinde până la 80 de km dacă cerul este foarte senin;
• Până la primul nivel sunt 57 de metri şi 360 de trepte, iar până la al doilea sunt 115 metri şi 400 de trepte;
• Atât la primul, cât şi la al doilea nivel se află diferite săli cu expoziţii de obiecte legate de istoria turnului sau a creatorului său, inginerul Gustave Eiffel;
• O dată la 7 ani se încheie procesul de vopsire al turnului şi sunt folosite 60 de tone de vopsea;
• Cafenele, cinematograf, magazine de suveniruri se află de asemenea la primul şi la cel de-al doilea;
• În 114 ani de la ridicarea sa, până în anul 2004, turnul a fost vizitat de 200.000.000 de turişti.